Ghid practic pentru foștii soți care dețin un credit comun
Divorțul Divorț Modalitate prin care o căsătorie este desfăcută; divorțul poate avea loc pe cale administrativă, prin procedură notarială sau pe cale judiciară aduce după sine o serie de provocări juridice, iar una dintre cele mai sensibile privește împărțirea creditului imobiliar contractat în timpul căsătoriei. Mulți foști soți descoperă cu surprindere că pronunțarea hotărârii de partaj nu rezolvă automat și problema ratelor la bancă. Rândurile de mai jos lămuresc cadrul legal aplicabil și opțiunile disponibile pentru o ieșire echitabilă din această situație.
Când doi soți contractează împreună un credit imobiliar, ei devin codebitori față de bancă. Această legătură nu dispare prin efectul divorțului sau al partajului judiciar. Soții răspund solidar pentru obligațiile contractate împreună, iar această regulă se menține atât timp cât banca nu a agreat o modificare a contractului de credit.
Imobilul dobândit cu ajutorul creditului este considerat bun comun Bun (substantiv) Noțiune care se referă atât la proprietatea asupra unor bunuri (lucruri, obiecte) corporale, cât și la alte drepturi şi interese (necorporale), cum sunt, spre exemplu, drepturile de creanță , aflat în proprietatea devălmașă a soților pe durata căsătoriei. La partaj, instanța va stabili cotele de contribuție ale fiecăruia și va atribui proprietatea unuia dintre ei, dar nu va putea modifica, prin hotărârea sa, contractul de credit încheiat cu instituția financiară.
Instanța învestită cu cererea de partaj va stabili, în primul rând, cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune. Prezumția legală este că ambii soți au contribuit în mod egal, câte 50% fiecare, însă această prezumție poate fi răsturnată prin probe contrare.
Instanța poate atribui imobilul unuia dintre soți, caz în care va dispune plata de către acesta a unei sulte (sume de bani) celuilalt soț, pentru a compensa diferența de valoare. Referitor la creditul rămas de plătit, unele instanțe au stabilit ca soțul căruia i s-a atribuit imobilul să suporte integral ratele viitoare. Cu toate acestea, atragem atenția că o astfel de hotărâre poate produce efecte doar între foștii soți, nu și față de bancă.
În practică, instanțele au adoptat soluții precum obligarea soțului neproprietar să restituie celuilalt soț cota sa parte din ratele plătite exclusiv de acesta, sau constatarea datoriei comune în cotele de contribuție stabilite. Problema apare atunci când soțul rămas fără bunul în proprietate este în continuare urmărit de bancă, deoarece contractul de credit nu a fost modificat.
În acest context, este important de înțeles că orice contract (inclusiv cel de credit) este guvernat de principiul forței obligatorii a convențiilor și poate fi modificat sau încetat doar prin acordul tuturor părților ori prin cauze prevăzute de lege. Banca este un terț față de partajul judiciar și nu devine parte la hotărârea instanței. Prin urmare, instituția financiară își păstrează dreptul de a urmări ambii codebitori pentru recuperarea creanței, confrom contractului, indiferent de cine a primit imobilul prin hotărârea de partaj.
Aceasta este sursa principală a inechităților întâlnite în practică: soțul căruia nu i-a fost atribuit imobilul poate fi obligat în continuare să plătească rate pentru o proprietate la care nu mai are niciun drept.
Partajul judiciar al unui imobil achiziționat prin credit comun este un proces juridic complex, cu consecințe care se extind dincolo de hotărârea instanței. Dacă vă aflați într-o astfel de situație, consultarea unui avocat vă poate ajuta să identificați cea mai potrivită strategie. Fiecare caz are particularitățile sale, iar o analiză personalizată este esențială pentru a proteja interesele ambelor părți. Programează o consultanță juridică pentru a afla soluții concrete.
Notă: Acest articol are caracter informativ general și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, vă recomandăm să consultați un avocat.
